un septembrie.. luni

Terminasem Kafka in week-end si ramasesem intr-un “coitus interruptus” cunoscut inca de la inceput ca se va intampla. Oare cat de masochist poti fi cu tine insuti? Sa incepi, dar sa stii ca te va ridica fara a urma apoi o desavarsire in simtiri?

Cand spui Kafka astepti parca timorat sa inghiti cuvant dupa cuvant, ti-e sete sa nu te ineci, ti-e frica sa nu te bei; un purice daca te-ar fi nascut ma-ta si te-ar fi numit Kafka, ai fost un purice notoriu cu sigurantza, numele asta te loveste in cap, KAf – KA. Kafka obliga..

America este romanul publicat postum, este romanul neterminat, este romanul care trebuie citit dupa ce vei fi citit deja tot ce a dat Kafka, este lucrarea care da continuitatea atemporala autorului, senzatia ca el continua sa lucreze undeva.. ca urmeaza..

Starea de ebrietate neuronala creata de aburii clasicismului prin E.T.A. Hoffman nu se risipise cand am inceput Kaka, ramasesem cu mintea incordata, in expectativa unui transcedental minutios.

Inainte sa plec de acasa m-am lovit de Henry Miller, lasat neglijent de Laura langa calculator, imi “promisese” ca o va citi inaintea mea – Tropicul Cancerului si anume.
Am profitat din plin de pe urma neatentiei Laurei si am pus gheara pe carte, azvarlind-o cu grija in rucsack. Dupa primele 10 pagini ma simteam ca luat de ceafa si azvarlit cu mufa intr-un burghiu ce-mi despica falcile, luat prin surprindere din starea mea totala de relaxare ce mi-o indusese “America”, Miller s-a aruncat asupra-mi precum un leu turbat.

Imi doream ca metroul sa intre intr-un tunel atemporal din al carui intuneric virulent sa iasa abia cand voi fi temrinat cartea, dar mai mult ca sigur ca nu as fi facut fata din prima unei lecturari prelungite in acest ritm.

Pasesc ametit pe scara rulanta si ma postez pe partea dreapta, nu urc treptele ca de obicei si astept ca un lenes. Ies in trotuarul ingust de ud si lung de plouat. Praful rapus a lasat loc unui aer care aproape ca te salta dintr-un Bucuresti mizer de care esti satul zilnic.
Mergem incolonati, parca si fumul de tigara al cetateanului ce ma precede este mai proaspat ca de obicei, imi umple plamanii si, desi nu is fumator, abia astept sa mai inspir o data – da stiu, cf. D.O.O.M. se scrie mai nou “odata”, ei bine REFUZ.
Continui drumul, devenit reflex, catre birou. Doi caini se pisa in mod organizat pe roata unui jeep, unul sta de 6; cand termina de golit vezica, preda stacheta preluand rolul gardianului.

De cateva zile este septembrie, este septembrie ca atunci cand eram eu mic si mergeam la scoala, septembrie cand ploua mocnit, septembrie cand nu credeai ca mai exista soare, ca nori sint gri pentru ca asa sint cerul..

si cred ca voi incepe sa folosesc diacritice ca nu se mai poate.

‘neatza!

Sorb o cafea, am indulcit-o intratata incat imi simt urechile cum mi se impreuneaza peste cap.

Am ajuns inaintea tuturor si e liniste, urmeaza insa in scurt timp tavalugul si agitatia. Pana atunci imi stavilesc nervii provocati de Kafka. “America” mai precis, ma dispera cum se pierde in detalii interpuse, suprapuse, vadit parca folosite pentru a da un aer mai laborios unei lucrari mai degraba simpliste.

EH, dar cine is eu sa il critic pe Kafka, de fapt.. un simplu cititor ca un oricare altul. Ma voi lupta insa cu Franz si il voi citi pana la capat, mai adineaori in metrou imi venea sa arunc de pereti cartea, ma cuprinsese un val de furie inexplicabil pe cand absorbeam cu sila o constructie de fraze care nu mai conteneau in detalieri..

Cred ca am eu ceva la cap astazi, ieri parca nu ma enervasem atat de tare, desi ma deranja tiparul folosit ..hmm..

have a nice day you to.

elixirele diavolului..

S-a nimerit sa apuc ultimile pagini ale lui Hoffman din “elixirele diavolului” taman in gradina ateneului, s-a nimerit sa am si aparatul foto la gat, la fel cum s-a nimerit si un anume.. domn, pe o banca, imbracat “la 4 ace”.

M-am jucat un putin cu pixelii, umbrele si luminile, apoi am apucat de capul filei sa citesc.

Eram pe finalul romanului, unde calugarul se zbatea sa scape din ghearele satanei, imagini psihologice create minutios, monstrul se zbatea infiorator, iar sfarsitul era aproape, izbavirea cereasca era de negasit, izvorul mantuirii secat, pierzania parea sigura cand.. de nicaieri apare descatusarea din peisajul damnat ..

.. ridic ochii sa mi-i odihnesc.. intre mine si strainul ce lectura mai devreme cartea cu o coperta neagra, fix pe scaunul gol dintre noi, apare..exact cartea neagra..

“curat murdar..“

Adam si Eva..

..lui Rebreanu, sau romanul la sfarsitul caruia te intrebi: ” – Si daca..!? “

Goana dupa sufletul pereche creaza o frustrare ce tensioneaza mult spiritul, se atrofiaza pe moment capacitatile de a reactiona lucid si coerent in momentele de criza ale negasirii.
Toata nerabdarea se inmagazineaza si asteapta momentul exploziei absolute, al eliberarii mult asteptate, izbavirea suprema.

Nu de putine ori am avut senzatii de deja vu vis a vis de oameni tangentiali cu anturajul sau pur si simplu mergand pe strada, Rebreanu nefiind singurul care dezbate tema reincarnarii si intalnirea oamenilor peste planuri.

Trecand de subiectul oamenilor oarecare, ajung iar cu gandul la EA. Da, exact, EA. Careia ii simti ochii undeva pe tine si ii cauti, si ii cauti..
O multime de oameni in fata mea si mult zgomot.. agitatie, dar o simt acolo, se uita la mine si nu o regasesc inca.. ah.. iat-O. Ea este.. moment in care am ramas cu mana infipta o fratiune de secunda pe grif si am pierdut un tempo.. ciulesc urechea la beterie si imi revin.
Ce a fost asta..!? Cine este EA!? De ce aici!? Cum fac sa ii vorbesc?

La final imi iau inima in dinti la un moment dat cand trebuie sa plec si.. ce o fi o fi.

Dupa atata amar de vreme, ochi pierduti in zare si orbiti de soare, uite-o, sta acum acolo in spate si ma tine de mijloc, vantul ne mangaie trupurile si ne aplecam cu sete in imbratisare pe urmatorul viraj.

Incredibila dovada de maturitate la momentul respectiv, ne-am abtinut amandoi in a deveni intimi prea repede si prea.. de’odata.
Au trecut 3 ani si ne-am regasit la un concert, oh.. Laura this was really ment to be.
Furia dragostei adolescentine ne-a imbratisat subit si ne-a aruncat in valuri de euforie epuizanta, adrenalina curgand  in valuri de multe ori coplesitoare.

Daca in prima instanta teama si sfiala mi-a dominat firea, de data asta totul a explodat. M-am panicat. Am inceput sa fac tampenii si greseli copilaresti cand nu era cazul, ma simteam ca un adolescent stangaci uneori fara experienta de viata, unde adevarul este esential.

Simteam insa pentru prima in viata ce inseamna a fi al unei singure femei, frustrarea adunata atata vreme se destrama acum precum se destrama norii dupa furtuna. Sentimentul implinirii incomensurabil in cuvinte.

azi..

Ma aflu pe o banca din aeroport, adulmec ultima pagina, iar metafizicul in viziunea lui Rebreanu se imbratiseaza fortat cu plescaitul apasat si firesc a unei creaturi zamislite undeva pe la Vâlcălatele de Sus, care acum astepta ”rata’” cu aripi ce o va purta pe calea aerului pana hat departe la fie-sa, in.. Napoli. Fie-sa, o prea distinsa si mai ales respectata, servitoare in casa unor importanti ai locului.

Rebreanu a ales sa nu incheie ciclicitatea romanului, lasand deschisa usa unei continuari iterative conform capitolelor anterioare, chiar daca ajunse a numara cele sapte vieti presupuse a fi desavarsite in iubire intr-ultima din ele.
..sau doar refuz eu sa cred ca si dupa cele sapte vieti personajul a ramas in stadiul de implinire a dragostei doar cu cateva clipe inaintea mortii.

Evident, cele sapte vieti sunt doar o teorie metafizica unde ocultismul are si el rolul sau facandu-si prezenta in cantitati limitate totusi, Rebreanu fiind dealtfel un scriitor realist si care denota asta prin mai toate scrierile.

Eu tot in aeroport..
un miros de spay cu aroma autentica “Detergent” din vremea comunista imi mangaie narile si le alinta intr-un mod barbar, totusi mai placut decat plescaitul scroafei de mai devreme ce mi-a intors stomacul pe dos. Se aseaza langa mine o faptura de grai moldovinesc ce urmeaza sa imbarce pentru Londra, insotita de preaiubitul ei sot, un guzgan cu un aer degajat de tractorist, imbracat cu cel mai bun maieu al sau, gata sa repare orice s-ar strica in mers, daca este cazul, chiar si la avion.

Am degajat zona, pentru ca apoi sa imbratisez din plin motivul pentru care eram acolo.. a urmat o noapte lunga.

Yours

cititi ba romani

De cateva luni, numite publicatii zilnice au inceput a scoate saptamanal cate o carte de vanzare impreuna cu ziarul. Un lucru aplaudat la scena deschisa de catre cei care din fire le statea sa devoreze literatura, fie ea clasica ori contemporana.
Pretul practicat la vanzarea acestor carti a bucurat iubitorii de beletristica si a garantat succesul imediat al fiecarei aparitii, lucrari literare care in mod normal le gaseai in librarii la preturi si de cinci ori mai mari.

Treptat, din ce in ce mai multe cotidiene au inceput sa adauge saptamanal cate o carte uneia dintre editiile zilnice, ultimul exemplu in acest caz fiind relansarea colectiei BPT, care a trezit nostalgii in randul multora dintre cititorii de cursa lunga, amintiri legate mai ales de anumite titluri care in perioada comunista se gaseau foarte foarte greu .

Apar la teveu reclame si spoturi de promovare ale acestor aparitii, reclame care indeamna poporul sa citeasca si imbraca intr-un mod atragator “activitatea” asta pe care in general amatorii de emisiuni gen acces direct, nora pentru ma-ta, gutza si prietenii etc., o atribuiau “intelectualilor”..

In ultima luna am reusit sa adun kilometri cu metroul cat nu am adunat in ultimii 3 ani la un loc, iar treaba asta m-a adus in contact direct cu oameni de toate felurile, de toate gradele de (in)cultura.
Lucrul care m-a impresionat intr-un mod deosebit: multa lume citeste in metrou. Mai multa decat acum 3, 4, 5… ani, cand abia daca zareai o carte intr-un vagon. Si ghici ce.. oamenii citesc editiile despre care vorbeam mai sus, literatura promovata la toate chioscurile de ziare si la tv.

Aham.. deci SE POATE NU!? Media poate promova ORICE, de la faptul ca poti manca un cacat si a doua zi vei fi superman, pana.. iata, la a citi o carte. Prohibitiva indeletnicire pentru neuronii multora dintre cei multi.
Natura definitorie a existentei mass-media este manipularea maselor, dar din pacate pana acum in romanica asta de 2 lei, s-a ales intru a se promova prostia, ipocrizia; mediocritatea si incultura ridicare la rang de ..valori.

Din fericire iata o zvacnire a rationalului in cotidian, un cotidian in care imi pierdusem orice speranta ca ar putea aparea vreo sclipire de undeva, vreo initiativa de gen.

Din educatie deriva bunul simt si imi e frica de faptul ca incep sa visez frumos.. la un roman civilizat. Spun frica deoarece poate fi doar un foc de paie, doar un trend.. si dracu sa ma ia daca as fi putut crede vreodata ca a citi o carte poate fi ceva trendy.