9,7 RIchter Live – Big Mamou

Cantare maine, 23 Aprilie, in Big Mamou, la ora 20:00,

9,7 RICHTER
LEGACY

Va asteptam.

9,7 Richter LIVE

Maine, 15 aprilie, mantuim subsolurile cu niste metal satanic nivelul 10, vorba unui amic.

Ora 20:00, cu Blaze in deschidere si Legacy incheind seara. Avem o piesa noua de prezentat voua celor care ne mai stiati cat de cat, si speram sa fim cat mai fresh in ochii celor ce nu ne-au vazut pana acum.
Repetitiile de astazi s-au axat mai mult pe noua piesa: ASSASSINS. Vor fi si ceva coveruri de ascultat pentru cei ce ne vor bucura cu prezenta.

obsesia..

Piesa asta m-a obsedat ieri de la primele raze ale soarelui ce mi-au dilatat irisul pana cand am atipit..
Subcontient..da..sau nu.. reflecta starea mea actuala si parca nu mi s-a mai intamplat treaba asta de foarte mult timp, am starile unui licean neinteles si frustrat de realitate.. fuck it.. am luat-o razna, de cand totul imi merge pe dos si nu vad ca zboara catre mine nici macar o farama de sansa.

In alta ordine de idei stateam si ma gandeam cum era pe vremea aia.. muzicaliceste vorbind, cum se simtea a se face muzica, cum era Ozzy la vremea respectiva.. cat de schimbat este acum, inerent pentru ca trebuie tinut pasul cu vremea. Toate la timpul lor, iar ce canta azi este la fel de antrenant si placut, dar ascultand 80-ismele astea.. ma apuca asa un dor de vremea cand descopeream stilul asta.. ce minune.

iepurele a murit..

Ieri mirosul primaverii a plouat din cer dupa atatea asteptari, dupa atatea sperante ca va fi soare, lumina si cer albastru. Nu ne-am putut bucura de iarna asta asa cum ne-am fi dorit, acum nu pot decat sa continui intr-o abnegatie patologica, a spera, iar speranta nu ma mai aprinde precum o facea cu ceva timp in urma. Cand ramai la mana “sperantei” atata amar de vreme, nu-ti ramane altceva de facut decat sa incerci sa te pastrezi psihic pe linia de plutire, cumva.. cumva.. oricum.

Totul infloreste si pare atat de plin, se umple acel pustiu lasat in urma de frigurile iernii, iar eu ma vad lipsit de substanta bucuriei, de suportul fericirii ce ar fi urmat dintr-un automatism, bolnav chiar, sa apara.

Cerul e prea sus si ma sufoca, mda.. ma sufoca.. e prea albastru si cheama la atata viata si iubire.

Azi m-au intalnit in drum primele raze calzi ale soarelui de pe anul acesta, m-au gasit trist si cufundat intr-o tacere lipsita de ganduri catre inainte. Ochii imi alergau cuvintele lui Dostoievski, avizi in a ma trimite cat mai departe de lumea in care respir zilnic, incercand in zadar sa ma relaxeze; e clar, daca nici citind nu ma mai pot detasa.. ma intreb cat mai rezist.. rezist!? .. hm..

trebuie.. vine Pastele si tre sa apara iepurele, dintr-o tufa.. dintr-un luminis, raportandu-ma la tot ce s-a petrecut in ultimele luni ma astept sa-l gasesc mort langa ghete, mort de nervi, de inima rea, de orice..