Articole Etichetate ‘album nou

28
Mai
10

Nu mai avem actori

Am lansat Epicenter (descarcă tot E.P. ul de aici) şi avem primul review. Încurajator, dar aştept şi alte păreri.
Sunt entuziasmat pentru că mâine vom avea prima repeteală în formula completă. Sunt mânat de un entuziasm care sper ca în final sa aibe un suport stabil şi solid. Îmi năvălesc sumedenie de rifuri in cap, reportofonul din telefonul mobil este o minune a tehnicii pe care o folosesc din plin.

Lucrul pentru noul site 9.7 Richter mi-a mâncat tot timpul în ultima vreme şi abia aştept să scap.

În altă ordine de idei.. s-a prăpădit şi Jean Constantin. Un oftat apăsator şi mă resemnez iar la gândul că nu va mai ramăne nici unul dintre ei.. cei cu adevărat spirit actoricesc, talent şi o flacără interioară ce lumina totul împrejur.
Din spate vin puternic.. adela popescu & co. .. vin tare prin tabloide, vin tare la talk-show uri unde .. nu spun nimic, unde emit opinii şi păreri, dar nu fac decât să expună un gol interior total faţă de meseria ce se laudă că o profesează. Actoria.. nu este o meserie dragilor.. sunteţi departe de a înţelege asta. Sunteţi nişte .. seci, goi, lipsiti de substanţă, lisiti de har.

29
Sep
09

MEGADETH – Endgame

megadeth-endgameIntr-un an 2008 in care Metallica si-a permis a lansa “Death Magnetic”, iacata in 2009, MEGADETH arunca pe piata un “Endgame” care dupa opinia mea a reusit sa impresioneze din prima, in mod pozitiv.

Un album cum nu credeai ca mai poate iesi din mana lui Dave MUSTAINE, ne apuca de ceafa si ne azvarle in mijlocul frustrarilor acestei lumi, cu problemele ei zilnice, si cu precadere, in fata unui ecan pe care ne expune toate abuzurile sistemului, tema favorita Mustaine.

Lasand deoparte mesajul, sa ne “uitam” un pic in urechi si sa “vedem” ce se aude.
Prima piesa te ia de manuta si te conduce asa mieros catre intrare, iti vorbeste frumos, dar stii ca te linguseste si ca dincolo de perdea are sa apara ceva .. masiv.
4 acorduri lungi dupa care cortina se ridica si incepe a se anunta furtuna, la ineput vantul turbat de solouri ale lui Chris Broderick ne arunca dintr-un colt in altul al stereofoniei, ne ameteste bine, dupa care piesa 2.. MUSTAINE ii uraste pe toti si ne arata asta din primul cuvant scos pe gura.

Albumul e da senzatia ca a fost zamislit intr-o singura noapte, trezit de furie si ura, nervi si patos expectorati intr-o criza de nestavilit, avalansa de de fiere in criza, riffurile toaca in carne si mielina se transforma in pulbere, este un album plin, un album facut pe un calapod strict MEGADETH, fara compromisuri, fara idei S.F., fara dorinte de reinventare a rotii, clar si la obiect, chiar daca Broderick uita ca un solo bestial nu tine neaparat de viteza ;) .

Moemntan se poate asculta gratuit pe Myspace-ul lor.

FOARTE TARE.

16
Apr
09

Heaven & Hell – The Devil You Know

Heaven and Hell

Heaven & HellThe Devil You Know este un album pe care il asteptam de ceva ani de zile, in care imi pusesem sperante pertinent argumentate din pricina materialelor anterioare Black Sabbath cu DIO.

Uh, parca nu mai iesea o data..
Eh, iata ca a iesit. A iesit si.. si l-am ascultat.. si.. l-am reascultat.. si.. complet dezamagit. Pe cat de mult l-am asteptat pe atat de mult m-a intristat cand am ajuns la jumatatea albumului si nu imi ramasese nimic in cap, care sa imi fi sunat in continuare, ceva obsesiv, asa cum ne obisnuise Iommi & Co.

Tony Iommi
Geezer Butler
Vinny Appice
Ronny James DIO

Asta-i line-up ul si teoretic anunta ceva de zile mari, un come-back atat de asteptat, toti fanii Sabbath si DIO deopotriva cu manutzele la gura si urechile palnie, gata sa-si umple urechile ce tanjeau dupa distorsul inconfundabil Iommi.
Vocea lui Dio nu iese dintr-un registru monoton, nu a reusit sa gaseasca refrene cantabile, care sa te posedeze dupa ce inchizi playerul, parca s-au grabit sa scoata un .. ceva. Neaparat sa faca un album pentru ca.. trebuia.

Nu stiu, poate aveam eu alte asteptari, dar momentan nu gasesc nimic din ceea ce pot cataloga drept .. catchy. Pacat, o sa ma apuc sa reascult vechile albume iar pentru ca mi-au facut pofta.

Albumul asta parca ar fi proiectul solo al lui Iommi. Are acelasi gen de compozitii si acelasi, fix acelasi sound. Diferentierea intre ce facea Iomii solo si ce facea cu Sabbath / Heaven and Hell era destul de bine conturata pana acum, dar practic, pe acest album, parca ascult Iommi & Dio, pe acelasi calapod precum albumul precedent al lui Iommi cu Glen Hughes, care dealtfel este un album foarte bun, parerea mea.

Playlist-ul:

01. Atom & Evil
02. Fear
03. Bible Black
04. Double the Pain
05. Rock & Roll Angel
06. The Turn of the Screw
07. Eating the Cannibals
08. Follow the Tears
09. Neverwhere
10. Breaking into Heaven




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.