Terminasem Kafka in week-end si ramasesem intr-un “coitus interruptus” cunoscut inca de la inceput ca se va intampla. Oare cat de masochist poti fi cu tine insuti? Sa incepi, dar sa stii ca te va ridica fara a urma apoi o desavarsire in simtiri?
Cand spui Kafka astepti parca timorat sa inghiti cuvant dupa cuvant, ti-e sete sa nu te ineci, ti-e frica sa nu te bei; un purice daca te-ar fi nascut ma-ta si te-ar fi numit Kafka, ai fost un purice notoriu cu sigurantza, numele asta te loveste in cap, KAf – KA. Kafka obliga..
America este romanul publicat postum, este romanul neterminat, este romanul care trebuie citit dupa ce vei fi citit deja tot ce a dat Kafka, este lucrarea care da continuitatea atemporala autorului, senzatia ca el continua sa lucreze undeva.. ca urmeaza..
Starea de ebrietate neuronala creata de aburii clasicismului prin E.T.A. Hoffman nu se risipise cand am inceput Kaka, ramasesem cu mintea incordata, in expectativa unui transcedental minutios.
Inainte sa plec de acasa m-am lovit de Henry Miller, lasat neglijent de Laura langa calculator,
imi “promisese” ca o va citi inaintea mea – Tropicul Cancerului si anume.
Am profitat din plin de pe urma neatentiei Laurei si am pus gheara pe carte, azvarlind-o cu grija in rucsack. Dupa primele 10 pagini ma simteam ca luat de ceafa si azvarlit cu mufa intr-un burghiu ce-mi despica falcile, luat prin surprindere din starea mea totala de relaxare ce mi-o indusese “America”, Miller s-a aruncat asupra-mi precum un leu turbat.
Imi doream ca metroul sa intre intr-un tunel atemporal din al carui intuneric virulent sa iasa abia cand voi fi temrinat cartea, dar mai mult ca sigur ca nu as fi facut fata din prima unei lecturari prelungite in acest ritm.
Pasesc ametit pe scara rulanta si ma postez pe partea dreapta, nu urc treptele ca de obicei si astept ca un lenes. Ies in trotuarul ingust de ud si lung de plouat. Praful rapus a lasat loc unui aer care aproape ca te salta dintr-un Bucuresti mizer de care esti satul zilnic.
Mergem incolonati, parca si fumul de tigara al cetateanului ce ma precede este mai proaspat ca de obicei, imi umple plamanii si, desi nu is fumator, abia astept sa mai inspir o data – da stiu, cf. D.O.O.M. se scrie mai nou “odata”, ei bine REFUZ.
Continui drumul, devenit reflex, catre birou. Doi caini se pisa in mod organizat pe roata unui jeep, unul sta de 6; cand termina de golit vezica, preda stacheta preluand rolul gardianului.
De cateva zile este septembrie, este septembrie ca atunci cand eram eu mic si mergeam la scoala, septembrie cand ploua mocnit, septembrie cand nu credeai ca mai exista soare, ca nori sint gri pentru ca asa sint cerul..
si cred ca voi incepe sa folosesc diacritice ca nu se mai poate.

De cateva luni, numite publicatii zilnice au inceput a scoate saptamanal cate o carte de vanzare impreuna cu ziarul. Un lucru aplaudat la scena deschisa de catre cei care din fire le statea sa devoreze literatura, fie ea clasica ori contemporana.

