Dar, lăsând titlul deoparte momentan, mâine cântăm in Suburbia. TROOPER va fi cap de afiş, în deschidere vor fi nişte băieţi tot din Târgovişte, Incipient.
În mod normal aş fi sărit în sus de bucurie, Trooper.. o să fie plin sigur.
Problema este că Bobby nu va fi prezent alături de noi pe scenă. O problemă personală gravă îl împiedică să facă asta.
Situaţia mea se complică cu atât mai mult cu cât ne doream un astfel de concert la o formă cât mai apropiată ca şi valoare de un.. maxim.
Voi fi din nou singur, responsabil în suplinirea unei chitări şi la dracu.. de ieri de când am aflat, sunt într-o fibrilaţie continuă.
Lăsând acum furstrările mele, revin la titlu..
Băi nene, înţeleg scena americană ca şi dependenţă vitală vis a vis de SHOW, dar toate au o limită.
Când nu mai ai ce face, când inspiraţia mai dispare (deh.. are şi muza asta toanele ei.. vine când vrea ea) apar problemele. Oamenii încearcă suplinirea prin alte mijloace, iar Steve a încercat sa mai animeze scena.
A adus doi violonişti, dintre care una neapărat trebuia să fie femeie. Se sparg în figuri pe acolo pe acorduri simple, iar asta ne fiind de fapt tacâmul complet, domnul Vai şi-a adăugat şi mişcare scenică.
Mi-e cam silă să mai comentez, este un mare artist şi .. mă abţin. Priviţi însă, apoi spuneţi dacă am eu vreo problemă nefondată..
