Parcă nu mai vedeam odată ziua asta. Mi-e şi ruşine acum să îmi aduc aminte de cât timp ne chinuim să avem în sfărşit materialul ăsta înregistrat şi pus pe CD.
Să încep cu .. mulţumesc lu’ mama.. lu’ vecina? pf.. nu, mai degrabă cu înjurături, dar mai bine lasă.
Balaurul (Trooper) a fost însă marele om al zilei de astăzi, zeul butoanelor si al mixării, ne-a suportat toanele, certurile şi toate tâmpeniile pe care le debitam.. unii.. alţii, dar într-un final, a ieşit, cred eu, unul dintre cele mai faine materiale din segmentul heavy metal românesc. Mă rog.. fiecare cioară îşi laudă puiul nah..
Amu, să vedem ce punem la cale pentru lansare.. încă nu ştim nimic despre asta, dar. se va contura în curând ideea.
Cam atât momentan, la capătul unei zile obositoare, dar cu mulţumire de sine la final, va spun.. închiderea programului.
Dar, lăsând titlul deoparte momentan, mâine cântăm in Suburbia. TROOPER va fi cap de afiş, în deschidere vor fi nişte băieţi tot din Târgovişte, Incipient.
În mod normal aş fi sărit în sus de bucurie, Trooper.. o să fie plin sigur.
Problema este că Bobby nu va fi prezent alături de noi pe scenă. O problemă personală gravă îl împiedică să facă asta.
Situaţia mea se complică cu atât mai mult cu cât ne doream un astfel de concert la o formă cât mai apropiată ca şi valoare de un.. maxim.
Voi fi din nou singur, responsabil în suplinirea unei chitări şi la dracu.. de ieri de când am aflat, sunt într-o fibrilaţie continuă.
Lăsând acum furstrările mele, revin la titlu..
Băi nene, înţeleg scena americană ca şi dependenţă vitală vis a vis de SHOW, dar toate au o limită.
Când nu mai ai ce face, când inspiraţia mai dispare (deh.. are şi muza asta toanele ei.. vine când vrea ea) apar problemele. Oamenii încearcă suplinirea prin alte mijloace, iar Steve a încercat sa mai animeze scena.
A adus doi violonişti, dintre care una neapărat trebuia să fie femeie. Se sparg în figuri pe acolo pe acorduri simple, iar asta ne fiind de fapt tacâmul complet, domnul Vai şi-a adăugat şi mişcare scenică.
Mi-e cam silă să mai comentez, este un mare artist şi .. mă abţin. Priviţi însă, apoi spuneţi dacă am eu vreo problemă nefondată..
Multe de spus, puţin timp la dispoziţie.. comprimăm.
În primul rând înregistrările cu 9.7 RICHTER, care au început pe 16 ianuarie şi acum sunt în stadiul de masterizare. S-a tras la Trooper în studio, în Târgovişte, Balaurul la butoane.
S-a tras pe un preamp Marshall (lămpi evident) şi apoi pe un Line 6. Chitările vor suna teoretic foarte coios, am folosit un Gibson Les Paul si la unele solouri un Ibanez RG350.
Distracţia de la înregistrări am surprins-o video, astfel încât am făcut două montaje momentan. Nu-s un mare priceput la montat video, dar sper sa fie ok. Vor urma inca două episoade, bas şi chitara 2, iar pe voce voi extinde montajul.
Încă nu ştim dacă vom lansa materialul în primăvara aceasta, ne preseayă timpul şi nu cred că îl “dovedim”.
Anul în curs se anunţă destul de sărac ine venimente de gen datorită crizei (sper să mă înşel), iar asta ne va fi de bun augur pentru intenţiile declarate.. inca 5 piese noi până la finele anului.
Una este gata deja, altele două sunt pe ţeavă cum s-ar zice.
Sâmbătă cântăm în Constanţa cu Interitus Dei, sperăm să iasă ok, mai ales că in afara Bucureştiului publicule ste mult mai receptiv.
Diseara, in jurul orelor 24.00, trecut de fix, incepe METAL ARENA la CityFM.
Se paote receptiona pe 106,2 in bucuresti sau on-line
Ieri seara am fost la ei in studio si am inregistrat emisiunea. A fost fun, si oamenii de acolo foarte inimosi, cu atat mai inimosi ne-am dat seama ca sunt in momentul in care am aflat ca fac treaba asta din.. voluntariat.
Asta este inca nivelul si din pacate nu se paote mai mult, in tara manelelor nu poti castiga bani din metal.
Una peste alta ne-au intrebat cam de toate ce se intreaba pe la radio, nimic special, speram sa fie ceva auditori pe felie, speram sa ajungem la urechile cat mai multori ‘metalisti’.
Prin intermediul unui mare domn/om: Adrian Tanase, care mai nou este gazda unei emisiuni rock pe Radio3.net, am ajuns sa imi auda urechile ce nu speram candva, demult.. o piesa 9,7 Richter la radio.
Din pacate m-a prins cu .. sa ma exprim plastic.. chilotii in vine, la job adecatelea, si nu am putut inregistra grozavia, astfel incat m-am bucurat pret de cateva minute cuurechile ciulite palnie.
Prima reactie.. mi s-a facut pielea gaina pe mine, un feeling ce nu se poate descrie in cuvinte si pentru care ai da probabil orice (vorba vine). Am fost surprins de calitatea piesei, se aude mai bine la radio decat la mine acasa, ceea ce denota faptul ca intr-adevar am facut o treba buna cu acest minim de scule si atat de rudimentar.
Am ascultat trupe inregistrate in studiorui si tot felul de lucuri performante in jur, care.. lasand modestia la o parte, sunau jalnic.
De cateva luni, numite publicatii zilnice au inceput a scoate saptamanal cate o carte de vanzare impreuna cu ziarul. Un lucru aplaudat la scena deschisa de catre cei care din fire le statea sa devoreze literatura, fie ea clasica ori contemporana.
Pretul practicat la vanzarea acestor carti a bucurat iubitorii de beletristica si a garantat succesul imediat al fiecarei aparitii, lucrari literare care in mod normal le gaseai in librarii la preturi si de cinci ori mai mari.
Treptat, din ce in ce mai multe cotidiene au inceput sa adauge saptamanal cate o carte uneia dintre editiile zilnice, ultimul exemplu in acest caz fiind relansarea colectiei BPT, care a trezit nostalgii in randul multora dintre cititorii de cursa lunga, amintiri legate mai ales de anumite titluri care in perioada comunista se gaseau foarte foarte greu .
Apar la teveu reclame si spoturi de promovare ale acestor aparitii, reclame care indeamna poporul sa citeasca si imbraca intr-un mod atragator “activitatea” asta pe care in general amatorii de emisiuni gen acces direct, nora pentru ma-ta, gutza si prietenii etc., o atribuiau “intelectualilor”..
In ultima luna am reusit sa adun kilometri cu metroul cat nu am adunat in ultimii 3 ani la un loc, iar treaba asta m-a adus in contact direct cu oameni de toate felurile, de toate gradele de (in)cultura.
Lucrul care m-a impresionat intr-un mod deosebit: multa lume citeste in metrou. Mai multa decat acum 3, 4, 5… ani, cand abia daca zareai o carte intr-un vagon. Si ghici ce.. oamenii citesc editiile despre care vorbeam mai sus, literatura promovata la toate chioscurile de ziare si la tv.
Aham.. deci SE POATE NU!? Media poate promova ORICE, de la faptul ca poti manca un cacat si a doua zi vei fi superman, pana.. iata, la a citi o carte. Prohibitiva indeletnicire pentru neuronii multora dintre cei multi.
Natura definitorie a existentei mass-media este manipularea maselor, dar din pacate pana acum in romanica asta de 2 lei, s-a ales intru a se promova prostia, ipocrizia; mediocritatea si incultura ridicare la rang de ..valori.
Din fericire iata o zvacnire a rationalului in cotidian, un cotidian in care imi pierdusem orice speranta ca ar putea aparea vreo sclipire de undeva, vreo initiativa de gen.
Din educatie deriva bunul simt si imi e frica de faptul ca incep sa visez frumos.. la un roman civilizat. Spun frica deoarece poate fi doar un foc de paie, doar un trend.. si dracu sa ma ia daca as fi putut crede vreodata ca a citi o carte poate fi ceva trendy.
Prin intermediul unui mare domn/om: Adrian Tanase, care mai nou este gazda unei emisiuni rock pe 
De cateva luni, numite publicatii zilnice au inceput a scoate saptamanal cate o carte de vanzare impreuna cu ziarul. Un lucru aplaudat la scena deschisa de catre cei care din fire le statea sa devoreze literatura, fie ea clasica ori contemporana.
