another one bites the dust

Şi titlul ăsta are două înţelesuri.

Din păcate, unul dintre sensuri este cel propriu, toate gândurile si susţinerea către Bob (celălalt chitarist 9.7 RICHTER) care trece prin momente dificile.. mai multe nu spun.

Al doi+lea înţeles, figurat.. se referă la faptul că ieri la sală ne-am lăsat sodomizaţi de către muză.. ne-a violat în repetate rânduri în respectiva seară, ne-a pus în toate poziţiile iar noi ne-am conformat, umili.. servili.. conştiincioşi.. iar ca şi rezultat final.. o piesă nou nouţă. Scurtă şi la obiect. Rea.. rea de tot.

Sunt mai mult decât mulţumit de modul în care evoluează lucururile cu 9.7 RICHTER la început de an. Live-uri şi iată încă o piesă gata.
La momentul lansării E.P. ului vom avea deci trei piese noi gata, iar dacă vom lucra la fel de susţinut, prevăd albumul ieşind cel târziu în februarie viitor.

Maine bagam drum la Târgovişte pentru masterul final al E.P. ului.. keeping touch dudes.

9.7 Richter

Am dat drumul piesei Assassins si pare-se ca lumea este incantata.
Ce nu ma incanta pe mine este faptul ca nu este timp sa comunem mai mult, ma simt plin de inspiratie uneori si am nevoie de rabdare sa imi asez ideile in ordine, simt ca pot da afara niste idei mai elaborate si mai bune decat pana acum. Uf.. ramane pe “wishlist”.

Daca va irita sau va place, comentati.

Urmeaza 3 live-uri in luna aceasta, iar primul in linie este pe 31 oct in Apasu bar, cu ocazia petrecerii de Heloween.
Mai pregatim ceva treburi, dar le anuntam pe masura ce se vor concretiza.

obsesia..

Piesa asta m-a obsedat ieri de la primele raze ale soarelui ce mi-au dilatat irisul pana cand am atipit..
Subcontient..da..sau nu.. reflecta starea mea actuala si parca nu mi s-a mai intamplat treaba asta de foarte mult timp, am starile unui licean neinteles si frustrat de realitate.. fuck it.. am luat-o razna, de cand totul imi merge pe dos si nu vad ca zboara catre mine nici macar o farama de sansa.

In alta ordine de idei stateam si ma gandeam cum era pe vremea aia.. muzicaliceste vorbind, cum se simtea a se face muzica, cum era Ozzy la vremea respectiva.. cat de schimbat este acum, inerent pentru ca trebuie tinut pasul cu vremea. Toate la timpul lor, iar ce canta azi este la fel de antrenant si placut, dar ascultand 80-ismele astea.. ma apuca asa un dor de vremea cand descopeream stilul asta.. ce minune.