Articole Etichetate ‘tapinarii

13
Apr
10

Mozart Rocks

moyart rocks 2010

Ne-am luat frumos de mânuţă, eu şi Laura, şi ne-am aşternut la drum de seară, până la Sala Palatului – mulţam mult Adi Tănase şi Ioana, stiu ei de ce.

Trecând la subiect, căci de mult nu am mai abordat vr-unul, Mozart Rocks debutează cu o greşală de ortografie.. ‘rocks’  este greşit scris, ţinând cont de pronunţia organizatorului.. este vorba de fapt despre Roxana.. ROX.. deci.. Mozart ROX.. vorba lui Ştefan Mihăilescu Brăila: ‘Monseur scriim, monseur zişim!’

Lăsând nimicniciile astea deoparte, nu înainte de a ne mustăci un pic, trecem la .. muzică.
Ideea de symphonic rock de România se identifică de ceva ani (din 2006) cu numele de Mozart Rocks. Adunând mai multi artişti de pe meleagurile mioritice care se folosesc de instrumentele Satanei pentru a produce sunete, vezi chitara electrică cu distors, acest proiect a luat amploare, crescând ca nivel şi amplitudine, cu fiecare ediţie.

S-au interpretat hituri ce au staţionat number one in billboard luni intregi pe la jumatatea anilor.. 1700, 1800, compozitori ca Mozart (cel mare, nu cel mic (c)a.k.a Marius Moga), Bach, Brahms, Rossini – na frază la ‘zi’.. de eMTiVi.

Călin Grigoriu, Ceyar Popescu, Remus Carteleanu, George Patranoiu (ediţiile anterioare), Florin Demea, Horea Crişovan sunt cei mai importanţi de menţionat la capitolul chitare.

Simbioza rock + simfonic a însemnat şi Filarmonica George Enescu, care a fost condusă de Tiberiu Soare, o reprezentaţie ‘pro bono’ venită în completarea caracterului caritabil al acestei manifestări.

Ca un simplu spectator, iubitor de muzică, pot pune că evenimentul a fost un succes, un spectacol balansat al cărui debut, Nunta lui Figaro, a avut efectul scontat. Compoziţii allegro, coveruri interpretate  şi adaptate foarte bine, voci feminine de o incontestabilă valoare (la capitolul acesta România nu a stat niciodata prost), o surpriză de final binevenită, Ioan Gyuri Pascu.

Elena Vasile alături de unul dintre invitaţii speciali ai serii, Trond Hotler, au interpretat un Sleeping Sun care mi-a zbârlit pielea pe spate, genial.

High Hopes, interpretată vocal de către Dan Helciug, m-a lăsat uşor dezamăgit, repet.. uşor. Helciug nu e pentru aşa ceva.

Kashmir însă, un alt moment de genială expansiune a creaţiei şi a interpretării. Călin Grigoriu fiind şi compozitorul parţilor pentru orchestră, nu numai chitaristul în glorie.
Vocea Nadinei (nu vă gândiţi la temrinata aia mulatră, nu despre ea este vorba) a fost demenţială, readaptarea piesei fiind realmente de geniu.

Carl Orff – Carmina Burana.. o reprezentaţie de care cei avizaţi erau în cunoştinţă de cauza din pricina celor de la Therion. Corul prezent in loje, filarmonica George Enescu pe scena, Cezar Popescu (sper să nu mă înşel) la chitară, au ridicat sala în picioare.

Dacă aş vorbi din postura de muzician, aş putea ridica la fileu câteva aspecte.

În primul rând aş dori să menţionez din capul locului că oamenii ăştia au depus o muncă titanică, cine nu ştie despre ce este vorba, cu greu poate realiza ce înseamnă pregătirea acestui spectacol, strict din punct de vedere muzical. Toată stima, respectul, admiraţia şi alte epitete din aceeiaşi clasă… NU SUNT IRONIC, jur.

Pot observa că ne lipseste încă.. fineţea. Cu excepţia lui Călin Grigoriu şi a lui Cezar Popescu, toţi ceilalţi m-au zgâriat pe urechi la capitolul sunet, tip de efecte alese.
Nu pot trece cu vederea nici faptul ca la români Ibanez este un fel de Mecca al chitarelor. Nu contest calitatea brandului, dar parca totuşi, mai există în lumea asta şi alte marci, care se pretează mai abitir genului symphonic rock – vezi Stratocasterul folosit de Călin Grigoriu.

Tot de fineţe se leagă şi execuţia tehnică a anumitor părţi. Johannes Brahms cu Rapsodia Ungară, sinfonia a V-a fiind doar unul dintre exemple. Ne-a oferit pe o parte miere (orchestra) iar pe de alta parte.. lame de ras, folosite cu stângăcie, la pasajele adagio. Repet.. doar UNUL dintre exemple.

Aşa zisele ‘gherle’ sau.. greşeli de execuţie nu le iau în calcul. Pe mine unul mă binedispune câte o astfel de drăcie, ne arată că acolo sunt oameni, nu maşinării, iar factorul uman a reprezentat mereu culoarea. Culoarea unei interpretări este însăşi greşala, evident cu un caracter izolat, nu ca regulă.

Un moment important al spectacolului: apariţia pe scenă a lui Trond Hotler, chitaristul norvegian fondator al trupei Wig Wam.
Tipul ne-a arătat că încă mai avem multe de recuperat la capitolul chitară electrică, şi dacă execuţiile tehnice (luate mot a mot) folosite de el le-am regăsit şi la ai noştrii, totul parcă suna.. altfel.
În primul rând SUNETUL. Setările distorsului şi ale efectelor adiacente creau o atmosferă caldă, dar foarte bine conturată, cărnoasă, fară a se disipa la intervenţiile viorilor, violelor, violoncelelor aşa cum ai tinde să crezi când cataloghez soundul ca fiind ‘cald’.
Un sunet pe care nu l-am regăsit pană acum la nici un chitarist român, un sunet ce denotă maturitatea nu neapărat a artistului în sine, ci mai degrabă a mediului din care provine, a tadiţiei acestui instrument muzical studiat acolo în mediile şcolare ca orice altă ‘piesă’ ce produce sunete.

La noi nu există aşa ceva, se vede lucrul acesta. Ne lipseşte încă  acea.. hmm.. cizelare caracteristică desăvârşirii ca instumentist.

Nu vreau să inchei pe un ton negativ însă, nu ar fi corect, nu ar fi normal, nu ar fi obiectiv. M-am bucurat de fiecare secundă în care timpanul îmi era bombardat de sonorităţile clasice amestecate cu distorsul prea iubit şi apreciat de noi.. ăştia.. mai ‘satanişti’.

A durat în jurul a trei ore, aş mai fi stat acolo încă pe atât, dar.. ce-i mult nu e puţin, iar ce-i puţin nu e de-ajuns, vorba ‘ceea.
Mă bucură să vad ca există deja un spectacol de asemenea factură care, uşor uşor, a devenit un brand.

Abia aştept 2011.. ma refer la playlistul lor evident.. updatat şi poate, de ce nu, un pic mai ‘dur’.

14
Aug
09

back home

Si iata-ma-s intors in jungla noastra draga, printre claxoane si zgomot, intre betoane si injuraturi la semafor.

Dupa o saptamana in sanul turismului romanesc pot acum scuipa cu toata gura. Vama Veche imi ramasese asa ca o indoiala ca poate.. poate.. e mai altfel macar la capitolul asta.

Adaosurile comerciale variaza intre 100% si 300%, iar Mamaia are deja un concurent sanatos, la Papa la Soni de exemplu poti manca linistit un gulyas foarte prost cu doar.. 16 lei.

S-a umplut de betoane si prin vama, iar serviciile specifice statiunilor de pe litoral incep sa apara in totalitate aproape. M-as fi lipsit cu drag de ele, pentru ca Vama insemna altceva, dar nu mai are sens sa ne plangem de cum era si trebuie acum sa acceptam ceea ce este.
Asadar, ca plus pot spune ca a fost muzica per ansamblu, pe nicaieri nu se auzeau discareli sau balarii, iar vizitatorii raman in 80% oamenii de alta data, pe acelasi calapod.

M-au scarbit insa comerciantii care jumatate erau tigani, nu rromi, nu altceva..tigani, sa ne intelegem.

Intr-una din zile perindandu-ne in sus si-n jos, am dat peste o adunatura de oameni la o terasa, amenajata cochet si cu un nene care vorbea in microfon. Nu era nimeni altul decat Mircea Cartarescu, iar in cadrul adunarii se mai afla si juniorul lui Piersic, intre timp devenit si scriitor, taman ce isi lansa primul sau volum.

Am fost profund dezamagiti de faptul ca nu se facuse nici un fel de promovare in zona si nu am stiut nimic despre asta.
Ideea de baza ar fi probabil ca cine doreste si este pe felie, afla din mediile culturale specifice, nu de pe strazi sau ceva de gen, dar nu stiu daca este o decizie taman inteleapta. Nici macar nu stiu daca este o decizie sau pur si simplu o delasare, o indolenta a organziatorilor.

Tapinarii in schimb aveau afise peste tot si am mers sa il vad iar pe Tanase cum isi face de cap.

Per total nu ma pot declara un total nesatisfacut, dar data viitoare cand vor mai fi bani de spart, cu siguranta vom apuca alte zari.

18
Mar
09

S-a dat drumu’ la blog

Nu pentru ca e la moda, ci pentru ca uneori nu imi pot tine gura si daca ies pe geam sa urlu nu reusesc decat sa ma autocaracterizez in ochii vecinilor drept un element antisocial, un inadaptat societatii care nu se conformeaza sistemului.. ciocu’ mic si joc de glezne.

“N” idei unde “n” este o variabila destul de constant reincarcata cu o valoare.. inceputul e mai greu, restul vine de la sine. “Restul” .. in sine, fiind o identitate ramasa poate nedrept in derizoriu.. incerc sa adauc cuvinte acestui “rest” intru a-i contura o personalitate mai abitir decat intregului din care a provenit ca un proscris.. “an last added”.

Lasand metaforele deoparte, arunc un ochi la TV si observ ca in 2 ore de emisie s-au folosit maxim 200 de cuvinte. Televiziunea din pacate a ajuns in ultimii ani sa ofere informatie si entertain la nivelul de educatie al publicului majoritar, si iata cu ce ne-am ales.
Scarba de a mai deschide televizorul mi se manifesta de multi ani, dar revolta si indignarea nu s-au estompat pe parcurs.

Ideea de e mentine publicul telespectator la gadul scazut de educatie este perfect conforma cu necesitatile mai marilor ce ne conduc; logica este simpla, ofera prostului mijloace specifice intru a se bucura si nu incrca sa il destepti pentru ca ar putea intelege lucruri.. intelegand lucruri, tu, baiatul destept si cu putere vei putea fi pus in pericol.
Simplu nu? Nu e descoperirea secolului asta, este manifestarea perpetua a puterii in regnul celor ce conduc pleava.

Am capul plin de atatea mizerii ce vreau sa le scuip in litere incat ma blochez de fiecare data cand incerc sa dau un alineat nou..

Momentan ma desprind un pic de jocurile societatii de nivel inalt, nu de alta dar risc sa-mi gripez neuronii, si ma indrept catre partea mai luminata a existentei mele, micile placeri care iti emntin spiritul fraged si mntea departe de alienare.

Live in LMC

9,7 RICHTER -Live

Refularea in muzica fiind una dintre ele; Aduc la cunostinta publicului amator de senzatii dubioase, si antisociale evident, faptul ca pe 27 martie, 9,7 RICHTER baga metal in Club AVAST, alaturi de mai vechiul tovaras de suferinta si betie (sufleteasca evident) Adrian TANASE, care aduce TAPINARII si trupa SEMNE.

Intrarea se face pe baza.. prezentarii de buna voie.

..well.. enough 4 the first post?




Follow

Get every new post delivered to your Inbox.